1 Stan Liviu, « Contribution des théologiens roumains aux problèmes de droit canon et leur position dans ce domaine », dans Institut biblique et de mission orthodoxe, De la théologie orthodoxe roumaine des origines à nos jours, Bucarest, Éditions de l’Institut biblique et de mission orthodoxe, 1974, p. 392.
2 Ibid.
3 Ibid.
4 Schwartz Eduard, « Die Kanonessamlungen der alten Reichskirche », dans Schwartz Eduard, Gesammelte Schriften, vol. 4, Zur Geschichte der Alten Kirche und ihres Rechts, Berlin, De Gruyter, 1960, p. 155-275.
5 Gaudemet Jean, La formation du droit séculier et du droit de l’Église aux ive et ve siècles, no 15, Paris, Sirey, « Institut de droit romain de l’université de Paris », 1979, p. 187-188.
6 « Multe alte canoane au creat probleme în privința sensului și a aplicabilității lor » : L’Huillier Pierre, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IV [Le droit ecclésiastique aux Conciles œcuméniques I-IV], traduit par Alexandru I. Stan, Bucarest, Ed. Gnosis, 2000, p. 21.
7 Les efforts effectués pendant le xie siècle pour l’interprétation correcte et l’application des normes canoniques dans la vie religieuse pratique dans l’esprit de toute la doctrine canonique de l’Église se sont intensifiés avec des résultats notables au xiie siècle, le siècle d’or des commentateurs classiques byzantins. Voir Wolska-Conus Wanda, « L’École de droit et l’enseignement du droit à Byzance au xie siècle : Xiphilin et Psellos », Travaux et Mémoires, vol. 7, 1979, p. 1-107.
8 Voir les nombreux commentaires dans la littérature spécialisée dans l’Église catholique romaine concernant l’époque de Gratien de Bologne : Werckmeister Jean, « L’apparition de la doctrine du mariage contrat dans le droit canonique du xiie siècle », Revue de droit canonique, t. 53, no 1, 2003, p. 5-25 ; Seriaux Alain, Droit canonique, Paris, Presses universitaires de France, 1996.
9 L’Huillier Pierre, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IV, op. cit., p. 22.
10 Stevens Gerardus Petrus, De Theodoro Balsamone. Analysis operum ac mentis iuridicae, vol. 16, Rome, Libreria editrice della Pontificia Università Lateranense, « Corona Lateranensis », 1969.
11 Stan Liviu, « Jus Ecclesiasticum. Dreptul în viaţa Bisericii [Jus Ecclesiasticum. Le droit dans la vie de l’Église] », Studii Teologice, vol. 7-8, 1960, p. 470.
12 Dron Constantin, Valoarea actuală a canoanelor [La valeur actuelle des canons], Bucarest, Tipografia Cartilor Bisericesti, 1928, p. 22-23.
13 Rhallis Georges A., Potlis Michel, Σύνταγμα τῶν θείων καὶ ἱερῶν κανόνων [Syntagma des saints canons], 6 vol., Athènes, Τυπογραφιας Γ. Χαρτοφυλακος, 1852-1859. Puisque nous nous référons ici aux textes juridiques, il ne faut pas laisser passer sans commentaire l’attitude des juristes grecs du xixe siècle, qui n’ont pas voulu s’occuper de l’édition des sources. Nous savons que jusqu’à la publication des six volumes du Σύνταγμα τῶν θείων καὶ ἱερῶν Κανόνων de 1852 à 1859, par Georges Rhallis et Michel Potlis, avec les sources du droit canon oriental orthodoxe, la seule édition de source juridique, de droit profane cette fois-ci, est effectuée par Georges Rhallis, qui a publié en 1836 les Institutes de « Théophile » ; voir Troïanos Spyros N., « L’attitude de la science et de la pratique juridique envers le droit byzantin dans la Grèce du xixe siècle », Études balkaniques, no 10, 2003, p. 147-171, journals.openedition.org/etudesbalkaniques/343 [consulté le 31 octobre 2023].
14 Aimone Pier Virginio, Scriptum du cours de droit canonique, Fribourg, 2004, p. 35 ; Voir Seriaux Alain, Droit canonique, op. cit.
15 Krasnojen Mikhail Yegorovich, Толкователи канонического кодекса восточной церкви: Аристин, Зонара и Вальсамон [Interprètes de la collection canonique de l'Église d'Orient : Aristinos, Zonaras et Balsamon], Moscou, Императорскому Москобскому Университету, 1892, p. 198.
16 « Non seulement le Syntagma de Blastarès joua un rôle important sur le plan juridique et canonique, mais il eut également une influence sur les idées dans le monde balkanique médiéval. Étant données les bonnes relations entre le tsar Dušan et le tsar Jean Alexandre, son beau-frère bulgare, la traduction slave pouvait être également acceptée en Bulgarie. Le savant russe Vladimir Beneševič, en 1901, avait trouvé dans la Bibliothèque synodale de Moscou un manuscrit (no 302) du Syntagma datant de la seconde moitié du xive siècle. Bien que décrit comme bulgare, ce manuscrit ignore les règles d’orthographe attribuées au patriarche Euthyme. Nous pensons qu’il pourrait s’agir d’une traduction slave faite à partir de la rédaction grecque d’Ochrid, quelque part en Macédoine » ; voir Panev Jivko, « La réception du Syntagma de Matthieu Blastarès en Serbie », Études balkaniques, vol. 10, no 1, 2003, p. 27-45,
journals.openedition.org/etudesbalkaniques/309
[consulté le 31 octobre 2023].
17 « Le Syntagma commença à circuler dans les pays roumains vers le milieu du xve siècle. Le plus ancien manuscrit est l’œuvre du “grammairien” Dragomir qui le rédigea à Târgovişte, capitale de la Valachie, en 1451, sur l’ordre du prince Jean Vladislav II. Deux autres copies apparaissent en Moldavie : l’une faite par le moine Gervaise, en 1474, au monastère de Neamţu, l’autre à Iassy, en 1495, œuvre d’un autre “grammairien”, Damian. Le Syntagma était si répandu en Moldavie que même Ivan le Terrible (1533-1584) demanda en 1554 au prince moldave Alexandre Lapusneanu d’en commander une copie slave. Rappelons aussi un fait particulièrement important : le texte du Syntagma de Blastarès fut employé comme argument par le prince Jean Couza, lorsqu’il proclama l’autocéphalie de l’Église roumaine » ; voir Panev Jivko, « La réception du Syntagma de Matthieu Blastarès en Serbie », art. cit.
18 « Dans la Grèce du xixe siècle ce fut tout d’abord le législateur qui s’est préoccupé du droit byzantin et, puis, la science juridique. La raison en est que, dès les débuts de la lutte pour l’indépendance nationale pendant l’année 1821, un des premiers soucis des Grecs consiste dans l’installation d’un pouvoir légitime dans les régions libérées qui ont formé le noyau de l’État en voie de création. L’on rencontre le souci de prendre des dispositions analogues dans tous les textes constitutionnels, adoptés par les différentes assemblées, locales ou nationales, pendant les huit années de guerres de libération et même après celles-ci » ; voir Troïanos Spyros N., « L’attitude de la science et de la pratique juridique envers le droit byzantin dans la Grèce du xixe siècle », art. cit.
19 Tsankov Stéphane, Правилата на св. православна църква и тълкуванията им [Les règles de la sainte Église orthodoxe et leurs interprétations], 2 vol., Sofia, Печатница С. М. Стайков, 1912-1915.
20 Phidas Vlassios, Droit canon. Une perspective orthodoxe, no 1, Chambésy, Centre orthodoxe du Patriarcat œcuménique, « Analecta Chambesiana (Institut de théologie orthodoxe d’études supérieures) », 1998, p. 37.
21 Ibid.
22 Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc [Le droit ecclésiastique], vol. 1, Iaşi, Tipografia Editoare “Dacia” P. Iliescu & D. Grossu, 1899, p. XII.
23 Stan Liviu, « Contribution des théologiens roumains aux problèmes de droit canon et leur position dans ce domaine », dans Institut biblique et de mission orthodoxe, De la théologie orthodoxe roumaine des origines à nos jours, op. cit., p. 392-393.
24 Ibid., p. 394.
25 Voir le « Document final », dans The Canon Law International Symposium, The Place of Canonical Principles in the Organization and Working of Autocephalous Orthodox Churches, Arad, Editura Universităţii Aurel Vlaicu, 2008, p. 322.
26 Boboş Gheorghe, Teoria generală a Statului şi Dreptului [Théorie générale de l’État et du Droit], Bucarest, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1973, p. 7. Voir Dicţionar Enciclopedic Român [Dictionnaire Encyclopédique Roumain], vol. 4, Bucarest, Ed. Politică, 1966, p. 590-593.
27 Floca Ioan N., Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească [Droit canon orthodoxe. Législation et administration ecclésiastique], vol. 1, Bucarest, EIBMBOR, 1990, p. 55.
28 Milash Nicodème, Dreptul bisericesc oriental [Droit ecclésiastique oriental], traduit d’après la deuxième édition allemande par Dimitrie Cornilescu et Vasile Radu, Bucarest, Ed. Tipografia Gutenberg, 1915, p. 11.
29 Ibid., p. 12.
30 « or, nu poate fi vorba de o împărțire a dreptului religios, așa cum fac unii, fără fundament și numai pentru plăcerea de a se zice că ei despoperă sisteme de tratare a dreptului religios », Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc, vol. 1, op. cit., p. 18.
31 Ceterchi Ioan, Craiovan Ion, Introducere în teoria generală a dreptului [Introduction à la théorie générale du droit], Bucarest, Ed. All, 1993, p. 28 ; Voir aussi Dogaru Ion, Dănişor Dan Claudiu, Dănişor Gheorghe, Teoria generală a dreptului [Théorie générale du droit], Craiova, Ed. Themis, 2000.
32 Milash Nicodème, Dreptul bisericesc oriental, op. cit., p. 18.
33 « În general, avem obiceiul de a studia această disciplină teologică de o manieră practică, adică expunem regulile după care membrii Bisericii au să se conducă în activitatea lor, așa cum a fost el reglementat prin măsuri luate de sinoade. Astfel, dreptul bisericesc apare ca steril și nu ca fiind susceptibil de progres. », Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc, vol. 2, op. cit., p. 16.
34 Milash Nicodème, Dreptul bisericesc oriental, op. cit., p. 13.
35 Lancelottus Paul, Institutiones juris canonici, Venise, Comin da Trino, 1562.
36 Joannovich Euthymius, Principia juris ecclesiastici, 2 vol., Neoplantae, Typis Pauli Jankovics rel. Viduae, 1841-1847.
37 Șaguna Andrei, Elementele dreptului canonic al bisericii dreptcredičóse răsăritene spre intrebuinţarea Preoţimei, a clerului tinâr, şi a Creştinilor… [Éléments de droit canonique de l’Église croyante orientale à l’utilisation de la prêtrise, du jeune clergé, et des chrétiens…], Sibiu, Tipografia diecezană, 1854.
38 Milash Nicodème, Dreptul bisericesc oriental, op. cit., p. 19.
39 Șaguna Andrei, Compendiu de dreptulu canonicu alu unei sântei sobornicesci şi apostolesci Biserici, compusu de Andreiu Baronu de Siagun’a, din mil’a lui Dumnedieu Archiepiscopu alu Ardélului, si Mitropolítu alu Romaniloru de Relegea greco-reseriténa din Ungari’a si Ardealu, Consiliariu intimu de Statu alu Maiestatei Sesale cesaro-regesci Apostolice, Marele Crucieriu Alu Ordinelui ces.-austr., Leopoldinu, si Cavaleriu alu Ordinelui ces-austr. alu Coronei de fieru clas’a I. [Compendium de droit canon], Sibiu, Tipografi’a archidiecesana, 1868.
40 Speranţia Eugeniu, Introducere în filosofia dreptului [Introduction à la philosophie du droit], Cluj, Tipografia Cartea Românească, 1946, p. 173.
41 Milash Nicodème, Dreptul bisericesc oriental, op. cit., p. 6-7.
42 Ibid., p. 20.
43 Ibid.
44 L’Huillier Pierre, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IV, op. cit., p. 25.
45 Sokolov Jean, Опыт курса церковного законоведения [Essai pour un cours de législation ecclésiastique], vol. 1, Saint-Pétersbourg, Тип. Фишера, 1851. Ce travail, apprécié par le canoniste serbe Nicodème Milash comprend, à côté de l’introduction, trois sections : 1) Sur l’origine et les différentes formes des canons ; 2) L’explication des lois canoniques fondamentales de l’Église ; 3) Vue générale sur les décisions qui accomplissent les canons plus anciens.
46 Florovsky Georges, Căile teologiei ruse [Les voies de la théologie russe], vol. 5, New York, Richard S. Haugh, 1979, p. 231.
47 « pentru prima oară, vechile canoane fundamentale ale Bisericii s-au prezentat în limba rusă într-o manieră mai mult istorică decât doctrinară », Ibid. Voir aussi L’Huillier Pierre, Dreptul bisericesc la sinoadele ecumenice I-IV, op. cit., p. 25.
48 Solokov Jean, « О монашестве епископов [Sur le monachisme des évêques] », Православный собеседник [L’interlocuteur orthodoxe], vol. 1-2, 1863.
49 Florovsky Georges, Căile teologiei ruse, vol. 5, op. cit., p. 231.
50 Voir « Барсов (Тимофей Васильевич) [Barsov (Timothée Vasilievic)] », dans Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона [Dictionnaire encyclopédique Brockhaus et Efron], vol. 3, Saint-Pétersbourg, Брокгауза и Ефрона, 1892, p. 105.
51 « a socotit de datoria lui să dea un loc în paginile revistei teologice petersburgheze operei faimosului arhiepiscop și mitropolit al românilor din Austria care pusese în patria sa bazele literaturii teologice și pedagogice, fiind conștient de faptul că în fața lipsei existente în Rusia de studii de drept canonic lucrarea ierarhului român din Austria nu va fi lipsită de folos și literaturii teologice ruse », Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne [L’ecclésiologie organique du métropolite Andrei Şaguna et ses fondements bibliques, canoniques et modernes], Sibiu, Editura Deisis, 2008, p. 193.
52 Milash Nicodème, Dreptul bisericesc oriental, op. cit., p. 23.
53 Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc, vol. 2, op. cit., p. 20.
54 Zaozerski Nikolaï Alexandrovitch, « Библиография : Главные направления в научной постановке православно-церковного права [Bibliographie : Principales orientations de la formulation scientifique du droit de l'Église Orthodoxe] », Богословский вестник [Bulletin théologique], vol. 3, 1902, p. 234-255.
55 Şesan Milan, « Ştefan Ţankov [Stéphane Tsankov] », Mitropolia Ardealului, vol. 3-4, 1957, p. 291.
56 Ibid., p. 291-293.
57 « Grație lucrărilor sale științifice, activității sale intense, energiei de voință ferme, și de asemenea unei lucrări neîntrerupte pentru binele Bisericii întregi, profesorul Țankov este astăzi un teolog ortodox apreciat pentru prolifica sa activitate de scriitor », Şesan Milan, « Ştefan Ţankov », art. cit., p. 293.
58 Chiţescu Nicolae, « Sărbătorirea prof. Ştefan Ţankov [La célébration du prof. Stéphane Tsankov] », Biserica Ortodoxă Română, vol. 12, 1956, p. 1145-1157.
59 Voir plusieurs détails dans Stan Liviu, « Contribution des théologiens roumains aux problèmes de droit canon et leur position dans ce domaine », art. cit., p. 392-420 ; B. Florin, « Contribuţii la dezvoltarea dreptului bisericesc român în sec. XIX [Contributions au développement du droit ecclésiastique roumain du xixe siècle] », Studii Teologice, vol. 9-10, 1959 ; Voir aussi Mateiu Ioan, Contribuţiuni la istoria dreptului bisericesc [Contributions à l’histoire du droit ecclésiastique], Bucarest, Tipografia Cărților Bisericești, 1922.
60 Popovici Constantin, « Caracterul şi poziţiunea dreptului bisericesc în organismul ştiinţelor [Le caractère et la position du droit ecclésiastique dans l’organisme des sciences] », Candela, vol. 9, no 7, 1890, p. 428-441.
61 Pocitan Vasile, Compendiu de drept bisericesc [Abrégé de droit ecclésiastique], Bucarest, Tipografia de lux Adolf I. Feldmann, 1898.
62 Pocitan Vasile, Geneza demnităţii patriarhale şi Patriarhatele Bisericii Ortodoxe [La genèse de la dignité patriarcale et les Patriarcats de l’Église orthodoxe], Bucarest, Tipografiile Române Unite, 1926.
63 Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc, 2 vol., op. cit.
64 Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc pentru seminariile teologice [Le droit ecclésiastique pour les séminaires théologiques], Bucarest, Tipografia Cărților Bisericești, 1928.
65 « Canoanele erau necunoscute celei mai mari părți a clerului, fără a vorbi de alți fii ai Bisericii noastre, din cauza faptului că Pidalionul în română, singura traducere a canoanelor făcută de mitropolitul Veniamin Costachi și imprimată la mănăstirea Neamțu de către Neofit Scriban, era foarte rară », Boroianu Dimitrie G., Dreptul bisericesc, vol. 1, p. XIV.
66 Şesan Milan, « Biografia canonistului Dr V. Şesan [Biographie du canoniste Dr V. Şesan] », Candela, vol. 2, no 5, 1942.
67 Şesan Valerian, Kirche und Staat im römisch-byzantinischen Reiche seit Konstantin dem Großen und bis zum Falle Konstantinopels, vol. 1, Die Religionspolitik der christlich-römischen Kaiser von Konstantin dem Großen bis Theodosius dem Großen, Czernwitz, Bukowinaer Vereinsdruckerei, 1911.
68 Şesan Valerian, Curs de drept bisericesc universal [Cours de droit ecclésiastique universel], Cernăuți, Facultăţii de Teologie din Cernăuți, 1942.
69 Stan Liviu, « Contribution des théologiens roumains aux problèmes de droit canon et leur position dans ce domaine », art. cit., p. 402.
70 Popovici Nicolae, Manualul de drept bisericesc ortodox oriental [Manuel de droit ecclésiastique orthodoxe oriental], vol. 1, Arad, Tiparul Tipografiei Diecezane Ortodoxe Române, 1926.
71 Milash Nicodème, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoţite de comentarii [Canons de l’Église orthodoxe accompagnés de commentaires], 4 vol., traduit par Nicolae Popovici et Uroş Kovincici, Arad, Tipografia Diecezana, 1930-1936.
72 Moldovan Valeriu, Curs elementar de drept bisericesc comparat [Cours élémentaire de droit ecclésiastique comparé], Cluj, Tipograia Națională S.A., 1930, p. 3.
73 Stan Liviu, Mirenii în Biserică [Les laïcs dans l’Église], Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1939.
74 Joantă Sorin, Contribuţia Pr. Prof. Dr. Liviu Stan la dezvoltarea dreptului bisericesc [La Contribution du Pr. Prof. Dr. Liviu Stan au développement du droit ecclésiastique], Sibiu, Editura Universității Lucian Blaga, 2002, p. 5.
75 « Necrolog Pr. Prof. Dr. Liviu Stan [Nécrologie du Pr. Prof. Dr. Liviu Stan] », Biserica Ortodoxă Română, vol. 3-5, 1973, p. 479.
76 Ibid., p. 478.
77 Joantă Sorin, Contribuţia Pr. Prof. Dr. Liviu Stan la dezvoltarea dreptului bisericesc, op. cit., p. 8.
78 Lingenthal Zachariae von, Die griechischen Nomokanones [Les Nomocanons grecs], t. 23, no 7, Saint-Pétersbourg, Académie impériale des sciences, « Mémoires de l’Académie impériale des sciences de Saint-Pétersbourg, VIIe série », 1877 ; Lingenthal Zachariae von, Die Handbücher des geistlichen Rechts aus den Zeiten des untergehenden byzantinischen Reiches und der türkischen Herrschaft [Les manuels de droit spirituel des temps de la disparition de l’Empire byzantin et de la domination turque], t. 28, no 7, Saint-Pétersbourg, Académie impériale des sciences, « Mémoires de l’Académie impériale des sciences de Saint-Pétersbourg, VIIe série », 1881.
79 Walter Ferdinand, Lehrbuch des Kirchenrechts aller christlichen Conffessionen [Manuel de droit canonique de toutes les confessions chrétiennes], édition établie par Hermann Gerlach, Bonn, Marcus, 1871.
80 Vering Friedrich Heinrich, Lehrbuch des katholischen, orientalischen und protestantischen Kirchenrechts [Manuel de droit canonique catholique, oriental et protestant], Fribourg-en-Brisgau, Herder’sche Verlagshandlung, 1893.
81 Kunstmann Friedrich, Grundzüge eines vergleichenden Kirchenrechtes der christlichen Confessionen [Principes d’un droit ecclésiastique comparé des confessions chrétiennes], Munich, Christian Kaiser, 1867.
82 Silbernagl Isidor, Verfassung und gegenwärtiger Bestand sämmtlicher Kirchen des Orients. Eine canonistisch-statistische Abhandlung [Constitution et état actuel des Églises d’Orient. Un exposé canonique et statistique], Landshut, J. G. Wölfle, 1865.
83 Lupus Christianus, Synodorum generalium ac provincialium decreta et canones, Louvain, Masius, 1665.
84 Cabassutius Joannis, Notitia ecclesiastica historiarum, conciliorum et canonum, Lyon, Anissonios et Joan. Posuel, 1680.
85 Beveregius Guilielmus, Συνοδικὸν sive Pandectae, 2 vol., Oxford, Guilielmi Wells & Roberti Scott, 1672.
86 Percival Henry R., The Seven Ecumenical Councils of the Undivided Church, Grand Rapids, William B. Eerdmans Publishing Company, 1977, p. XVIII-XIX ; « Beveridge, William (1637-1708) », dans Oxford Dictionary of the Christian Church, édition établie par Frank Leslie Cross, Oxford, Oxford University Press, 1974, p. 166. Cette œuvre de Beveridge s’est imposée en Occident et en Orient. Le patriarche Dositei de Jérusalem a envoyé un exemplaire de son œuvre au patriarche Adrian de Moscou pour pouvoir corriger le texte de Kormtchaia Kniga : Zuzek Ivan, Kormčaja Kniga. Studies on the Chief Code of Russian Canon Law, no 168, Rome, Pontificium Institutum Orientalium Studiorum, « Orientalia Christiana Analecta », 1964, p. 56.
87 Schwartz Eduard, Acta conciliorum oecumenicorum [Les actes des conciles œcuméniques], Berlin / Leipzig, De Gruyter, 1914-1940.
88 Phidas Vlassios, Droit canon. Une perspective orthodoxe, op. cit., p. 85.
89 Ibid., p. 87.
90 « Ierarh erudit și patriot constant, mitropolitul Andrei Șaguna era în același timp un om muncitor și un preot înțelept, care știa să utilizeze momentele și circumstanțele favorabile pentru a apăra și promova identitatea și demnitatea Românilor ortodocși din Transilvania. El a legat de o manieră exemplară confesiunea de credință ortodoxă cu dezvoltarea vieții culturale și sociale a Românilor ortodocși din Transilvania » : « Mitropolitul Andrei Şaguna (1808-1873). Apărător şi promotor al demnităţii româneşti [Le métropolite Andrei Şaguna (1808-1873). Défendeur et promoteur de la dignité roumaine] », dans Păcurariu Mircea (dir.), Mitropolitul Andrei Şaguna, creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania [Le métropolite Andrei Şaguna, créateur d’époque dans l’histoire de l’Église orthodoxe de Transylvanie] Sibiu, Editura Andreiană, 2008, p. 7.
91 Pour connaître en profondeur la personnalité marquante et l’œuvre littéraire du métropolite Şaguna, on recommande aux intéressés l’étude du prêtre académicien professeur Păcurariu Mircea, « Mitropolitul Andrei Şaguna în istoriografie [Le métropolite Andrei Şaguna dans l’historiographie] », dans Păcurariu Mircea (dir.), Mitropolitul Andrei Şaguna, creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania [Le métropolite Andrei Şaguna, créateur d’époque dans l’histoire de l’Église orthodoxe de Transylvanie] Sibiu, Editura Andreiană, 2008, p. 41-54.
92 « ierarhul cu cele mai multe realizări pe plan naţional-politic, organizatoric-bisericesc, cultural şi social din toată istoria Bisericii noastre. Ar putea fi comparat doar cu românul Petru Movilă, mitropolitul Kievului, care cu două secole înainte de el ridicase Biserica Ortodoxă din Ucraina şi Bielorusia din starea de umilinţă în care se găsea, sub stăpânire polono-catolică, la o strălucire la care contemporanii lui nici nu s-ar fi gândit. De altfel, există multe similitudini între ei », ibid., p. 41.
93 « Mitropolitul Andrei Şaguna a adus în conducerea Bisericii Ortodoxe din Transilvania o energie neobosită […] care l-au făcut în stare să redea acestei Biserici posibilitatea să satisfacă multiplele trebuinţe ce se impuneau poporului român în vremea mai nouă […] », Stăniloae Dumitru, « La începutul Ortodoxiei contemporane din Transilvania a fost Şaguna [Au début de l’Orthodoxie contemporaine de Transylvanie a été Şaguna] », dans Păcurariu Mircea (dir.), Mitropolitul Andrei Şaguna, creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania [Le métropolite Andrei Şaguna, créateur d’époque dans l’histoire de l’Église orthodoxe de Transylvanie], Sibiu, Editura Andreiană, 2008, p. 55.
94 Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române [L’histoire de l’Église orthodoxe roumaine], vol. 3, Bucarest, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, p. 90.
95 Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 8-9.
96 « Se cere de la mine ca, prin ocârmuirea mea, să se pună în lucrare reînvierea diecezei noastre transilvane, şi reînvierea aceasta să corespundă trebuinţei Bisericii, mântuirii poporului şi spiritului timpului », Popea Nicolae, Archiepiscopul şi metropolitul Andreiu baron de Şaguna [L’archevêque et le métropolite Andreiu baron de Şaguna], Sibiu, Tipariul tipografiei archidiecesane, 1879, p. 37-38.
97 Constantinescu Alexandru, « Dreptul canonic în opera lui Andrei Şaguna [Le droit canon dans l’œuvre d’Andrei Şaguna] », Biserica Ortodoxă Română, vol. 7-8, 1973, p. 872 ; Constantinescu Alexandru, « Andrei Şaguna, canonist [Andrei Șaguna, canoniste] », Mitropolia Banatului, vol. 7-9, 1973, p. 435-441.
98 Schneider Johann, Der Hermannstädter Metropolit Andrei von Şaguna. Reform und Erneuerung der orthodoxen Kirche in Siebenbürgen und Ungarn nach 1848, vol. 32, Cologne / Weimar / Vienne, Bölhau, « Studia Transylvanica », 2005.
99 Phidas Vlassios, Droit canon. Une perspective orthodoxe, op. cit., p. 37.
100 Cheresteşiu Victor, Adunarea naţională de la Blaj [L’Assemblée nationale de Blaj], Bucarest, Editura Politică, 1966, p. 257 ; Voir aussi Buzdugan Dănuţ Ioan, « Implicarea Bisericii noastre în probleme naţional-sociale. Aspecte generale [Implication de notre Église dans les problèmes nationaux sociaux. Aspects généraux] », Theologia Orthodoxa, vol. 2, 2007.
101 Bocşan Nicolae, « Naţiune şi confesiune în Transilvania în secolul al XIX-lea: cazul mitropoliei române [Nation et confession en Transylvanie au xixe : le cas de la métropole roumaine] », dans Bocşan Nicolae, Lumperdean Ioan, Pop Ioan-Aurel, Etnie şi confesiune în Transilvania (secolele xiii-xix) [Ethnie et confession en Transylvanie (xiie-xixe siècles)], Oradea, Fundaţia Cele Trei Crişuri, 1994.
102 Popea Nicolae, Vechea Mitropolie ortodoxă română a Transilvaniei. Suprimarea şi restaurarea ei [L’ancienne Métropole orthodoxe roumaine de la Transylvanie. Sa destruction et sa restauration], Sibiu, s. n., 1870.
103 Chirilă Ioan, « Statutul religiei în România: cazul Transilvaniei [Le statut de la religion en Roumanie : le cas de la Transylvanie] », Theologia Orthodoxa, vol. 2, 2007, p. 4.
104 Stan Liviu, Mirenii în Biserică, op. cit., p. 191.
105 Brusanowski Paul Lucian, Reforma constituţională din Biserica Ortodoxă a Transilvaniei între 1850-1925 [La Réforme constitutionnelle de l’Église orthodoxe de Transylvanie, 1850-1925], Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2007.
106 Moraru Alexandru, Biserica Ortodoxă Română între anii 1885-2000. Biserică. Naţiune. Cultură [L’Église orthodoxe roumaine en 1885-2000. Église. Nation. Culture], vol. 3, t. 1, Bucarest, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2006, p. 28.
107 Moldovan Valeriu, Curs elementar de drept bisericesc comparat, op. cit., p. 41. Le canoniste Valeriu Moldovan dit que, sous l’influence du Statut organique du métropolite Andrei Șaguna, l’Église russe a décidé en 1906, par le comité composé d’évêques, de prêtres, de canonistes et d’historiens, que les évêques seraient élus par le clergé, à travers la participation active des laïcs. En 1907, le patriarche de l’Église russe a été élu par le clergé et les laïcs, le métropolite Tikhon devenant le patriarche de tous les Russes.
108 « cunoştinţele acumulate şi munca neîncetată de documentare în domeniul Dreptului canonic şi a dreptului în general, îi dau posibilitatea de a susţine cu argumente temeinice drepturile poporului şi ale Bisericii româneşti », Streza Laurenţiu, « Însemnări asupra operei canonice a Mitropolitului Andrei Şaguna [Notes sur l’ouvrage canonique du métropolite Andrei Şaguna] », dans In memoriam: Mitropolitul Andrei Şaguna 1873-2003 [In memoriam : Le métropolite Andrei Şaguna 1873-2003], Cluj, Editura Renastera, 2003, p. 24.
109 Constantinescu Alexandru, « Dreptul canonic în opera lui Andrei Şaguna », art. cit., p. 873.
110 Le plus important Code chez les Roumains, Pravila cea Mare de Târgovişte (Le grand Code de Târgovişte), nommé Îndreptarea Legii (Correction de la loi) et publié en 1652 à l’époque de Matei Basarab, était aussi connu en Transylvanie, surtout par les prêtres qui s’occupaient du droit du mariage, mais, en tenant compte du contexte sociopolitique, culturel et ecclésiastique des trois régions historiques roumaines (la Valachie, la Moldavie et la Transylvanie), on ne peut pas affirmer qu’il y a une unité en ce qui concerne le droit chez les Roumains, comme le dit aussi Ioan Floca dans son ouvrage Floca Ioan N., Originile dreptului scris în Biserica Ortodoxă Română [Les origines du droit écrit dans l’Église orthodoxe roumaine], Sibiu, s. n., 1969, p. 148. L’Empereur Joseph II a réussi à établir une codification unitaire en éliminant les droits des ethnies : la constitution de la Transylvanie. Les Allemands de Transylvanie ont fondé l’Académie juridique en 1844, où des Roumains ont aussi fait leurs études. Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 186, note 180 ; Schuler von Libloy Friedrich, Sammlung aller vom Jahr 1795 bis zum Jahr 1805 für die sächsische Nation in Siebenbürgen von allerhöchsten Orten erlassener Regulationsvorschriften, Hermannstadt, Verlag von Theodor Steinhaußen, 1861.
111 Şaguna Andrei, Elementele Dreptului canonic al bisericii dreptcredičóse răsăritene spre intrebuinţarea Preoţimei, a clerului tinâr, şi a Creştinilor…, op. cit., p. VI.
112 Şaguna Andrei, Cunoştinţe folositoare despre trebile de căsătorie şi scaunele protopopeşti [Connaissances utiles sur les affaires du mariage et les fonctions des protopresbytres], Sibiu, Tipografia diecezană, 1854.
113 Ordre Impérial no 271 du 4 Juillet 1850, Décret du ministère de la Justice du 10 Mai 1852 ; Code civil autrichien.
114 Marga Irimie, « Mitropolitul Andrei Şaguna, autorul primei cărţi de drept al familiei la români [Le métropolite Andrei Şaguna, l’auteur du premier livre de droit de la famille chez les Roumains] », dans Păcurariu Mircea (dir.), Mitropolitul Andrei Şaguna, creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania [Le métropolite Andrei Şaguna, créateur d’époque dans l’histoire de l’Église orthodoxe de Transylvanie] Sibiu, Editura Andreiană, 2008, p. 281.
115 « care actualizează şi eficientizează lucrarea Bisericii în realităţile istorice date », ibid.
116 Marga Irimie, « Mitropolitul Andrei Şaguna, om providenţial în istoria dreptului Bisericii şi a naţiunii române [Le métropolite Andrei Saguna, homme providentiel dans l’histoire de l’Église et dans la nation roumaine] », Acta Universitatis Lucian Blaga – Iurisprudentia, vol. 1-2, 2004, p. 86-94.
117 Marga Irimie, « Mitropolitul Andrei Şaguna, autorul primei cărţi de drept al familiei la români », dans Păcurariu Mircea (dir.), Mitropolitul Andrei Şaguna, creator de epocă în istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, op. cit., p. 284.
118 Hitchins Keith, Ortodoxie şi naţionalitate. Andrei Şaguna şi Românii din Transilvania, 1846-1873 [Orthodoxie et nationalité. Andrei Şaguna et les Roumains de Transylvanie, 1846-1873], traduit par Aurel Jivi, Bucarest, Univers Enciclopedic, 1995, p. 343.
119 Voir ici la position du métropolite Andrei Şaguna par rapport à la science du droit canon dans son Compendium (édition III, p. 1-6). Pour connaître la position des canonistes de l’époque sur le caractère et la place du droit canon dans le système général des sciences, voir Popovici Constantin, « Caracterul şi positiunea dreptului bisericescu în organismul sciinţelor [Le caractère et la position du droit ecclésiastique dans l’organisme des sciences] », Candela, vol. 7, 1890, p. 428-441. Nous avons ici quelques détails. Si le droit canon est partie intégrante du système de la théologie, comme science théologique, beaucoup de discussions sont nées au xixe siècle sur le droit canon dans le système général des sciences de droit. Certains ont placé le droit canon comme partie du droit étatique, d’autres le comptent comme droit privé ou public, l’ajoutant à la troisième place, après le droit étatique et le droit international. Buss, Schulte, Puchta, Scheurl, Hinschius ont défendu l’indépendance du droit canon. Schulte, en particulier, a démontré l’impossibilité de subordonner le droit canon au droit étatique ou au droit privé ou de le placer entre le droit étatique et le droit international. Cette position du canoniste occidental est suivie par le canoniste russe Sokolov, qualifiant de sans fondement les opinions qui ignorent et méprisent la nature de l’Église ainsi que son caractère et son but. L’Église ne peut pas être une institution de l’État, puisqu’elle est une institution différente à des fins et avec des moyens différents. Le canoniste Sokolov rejette la théorie de Robert Mohl sur le droit social incluant le droit canon. Par conséquent, la science du droit canon forme une discipline juridique indépendante d’autres branches du droit. Le droit canon a donc un double caractère de science théologique et juridique, qui a sa place en théologie et en jurisprudence comme discipline pratique, théologique, et comme discipline juridique indépendante dans le système du droit. Voir à ce propos Erbiceanu Constantin, « Câteva cuvinte despre dreptul bisericesc, şi mai întâi despre Biserica văzută şi nevăzută [Quelques mots sur le droit ecclésiastique et surtout sur l’Église visible et invisible] », Biserica Ortodoxă Română, vol. 31, 1907-1908, p. 642-651.
120 Răşinăreanu Visarion, « Andrei Șaguna și școala [Andrei Şaguna et l’école] », Transylvanie, vol. 5-6, 2003, p. 59-60.
121 Floca Ioan N., « Primul manual românesc de drept canonic [Le premier manuel roumain de droit canon] », Mitropolia Ardealului, vol. 5-8, 1957, p. 478.
122 Ibid., p. 480.
123 Secelea Constantin P., « Dreptul canonic în literatura românească. I. Opera lui Andrei Baron de Șaguna [Droit canon dans la littérature roumaine. I. Œuvre d’Andrei Baron de Şaguna] », Cercetări istorice [Recherches historiques], vol. 2-3, no 1, 1926-1927.
124 Le théologien Johann Schneider note que les affirmations du canoniste allemand Vering (qui a été le premier canoniste de l’université Francisco-Iasefine de Cernăuţi, puis professeur à l’université de Prague) selon lesquelles presque tous les exemplaires du deuxième volume ont été brûlés dans l’insurrection hongroise de 1848, déclarations reprises aussi par le canoniste serbe Nicodème Milash dans son traité de droit canon de l’Église d’Orient, ne sont pas justifiées, puisqu’aujourd’hui on trouve des copies de ce volume dans la Bibliothèque patriarcale à Belgrade : Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 187, note 183.
125 Constantinescu Alexandru, « Dreptul canonic în opera lui Andrei Şaguna », art. cit., p. 873 ; Tulbure Gheorghe, Activitatea literară a Mitropolitului Andrei Şaguna [Activité littéraire du métropolite Andrei Şaguna], Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1909.
126 Secelea Constantin P., « Dreptul canonic în literatura românească. I. Opera lui Andrei Baron de Șaguna », art. cit., p. 12-15.
127 Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 188.
128 « scopul imediat de a pune în mâna clericilor o carte care să-i îndrume şi să-i introducă în ştiinţa dreptului », Floca Ioan N., « Primul manual românesc de drept canonic », art. cit., p. 488.
129 « limba de şcoală şi stilul de explicaţie, care tinde la simplitate şi claritate », ibid.
130 Concernant plusieurs détails des principes du Statut organique de Şaguna, voir Bălan Nicolae, « Canonicitatea Statutului organic [Canonicité du Statut organique] », dans Bălan Nicolae (dir.), Biserica şi Viaţa [L’Église et la Vie], Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1947, p. 223-228.
131 Synek Eva Maria, « 140 Jahre Compendium des kanonischen Rechts von Metropolit Andrei von Şaguna », Ostkirchliche Studien, vol. 57, no 2, 2008, p. 193-221.
132 Ivan Iorgu D., « Statutul şagunian, o sută de ani de aplicare [Le Statut şagunien, cent ans d’application] », Mitropolia Ardealului, vol. 4-6, 1969, p. 330.
133 « Partea I tractează despre dreptul canonic intern al bisericei noastre; aci am tractat despre constituţiunea, despre întemeietorul şi capul bisericei, despre învăţăturile dogmatice, simbolice, rituale şi misterii, unde se expune organismul ei, despre elementele personale şi sociale cu drepturile şi îndatoririle lor. Apoi urmează partea II despre dreptul canonic extern; aci se tractează despre biserica în stat, şi despre statul în biserică, apoi despre libertatea bisericei în stat, şi despre comportabilitatea bisericilor creştine între sine. Apoi vine partea III, despre legislaţiunea, despre administraţiunea şi judecătoria bisericească », Șaguna Andrei, Compendiu de dreptulu canonicu alu unei sântei sobornicesci şi apostolesci Biserici, compusu de Andreiu Baronu de Siagun’a, din mil’a lui Dumnedieu Archiepiscopu alu Ardélului, si Mitropolítu alu Romaniloru de Relegea greco-reseriténa din Ungari’a si Ardealu, Consiliariu intimu de Statu alu Maiestatei Sele cesaro-regesci Apostolice, Marele Cruceriu Alu Ordinelui ces-austr. Leopoldinu, si Cavaleriu alu Ordinelui ces-austr. alu Coronei de fieru clas’a I. [Compendium de droit canon], 3e édition, Sibiu, Editura si Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1913, p. X-XI.
134 Vering Friedrich Heinrich, Lehrbuch des katholischen und protestantischen Kirchenrechts mit besonderer Rücksicht auf das Vaticanische Concil, sowie auf Deutschland, Oesterreich und die Schweiz, Fribourg-en-Brisgau, Herdersche Verlagshandlung, 1876, p. 4.
135 Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 189, note 195.
136 Au sujet du Pidalion des moines grecs athonites Nicodème l’Hagiorite et Agapios Léonardos, aujourd’hui recueil officiel des canons commentés de l’Église grecque traduit dans toutes les langues de l’orthodoxie, d’une grande valeur pour l’étude du droit canon de l’Église orthodoxe, le professeur Vlassios Phidas déclarait : « L’Église a reconnu dans le Pidalion, élaboré par les moines Nicodème et Agapios au xviiie siècle, une interprétation authentique des canons. Le Pidalion (= Gouvernail) du vaisseau intelligible de l’Église des orthodoxes, une, sainte, catholique et apostolique, est, de l’aveu général, la marque la plus authentique de la conscience canonique et de la spiritualité orthodoxe des temps modernes. L’ouvrage est fondamentalement constitué de “tous les Canons sacrés et divins” des Conciles œcuméniques et locaux, et des Pères de l’Église “interprétés pour l’usage des moins instruits” comme ses auteurs le disent dans le titre. Il poursuit un double objectif : exposer le trésor inestimable de la tradition canonique et expliquer correctement les saints canons pour assurer le fonctionnement sûr du corps ecclésial en proie aux difficultés durant la période post-byzantine » : Phidas Vlassios, Droit canon. Une perspective orthodoxe, op. cit., p. 91. Voir Catalogul tuturor cărţiloru Escellenziei Sale Domnului Arhiepiscopu şi Metropolitu Andreiu barone de Şaguna [Le Catalogue de tous les livres de son Excellence Monseigneur l’archevêque et métropolite Andrei baron de Şaguna], ms. 261, no 763.
137 Catalogul tuturor cărţiloru Escellenziei Sale Domnului Arhiepiscopu şi Metropolitu Andreiu barone de Şaguna, op. cit., ms. 261, no 756.
138 Ibid., ms. 261, no 583.
139 Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 190-191.
140 « autenticitatea izvoarelor şi curăţenia principiilor canonice, pe care se sprijineşte », Tulbure Gheorghe, Mitropolitul Şaguna. Opera literară, scrisori pastorale, circulare şcolare, diverse [Métropolite Şaguna. Œuvre littéraire, lettres pastorales, circulaires scolaires, etc.], Sibiu, Tipografia Arhidiecezană, 1938, p. 64.
141 Ibid.
142 « Iată acum manualul dorit de Dreptul canonic, care l-am compus eu după temeiurile genuine şi originale scoase din sânta scriptură, din canoanele sinoadelor ecumenice şi locale, şi din interpretaţiunile care le-am găsit în Pidalion şi din cele ale lui Balsamon, Zonara şi din Sintagma alfabetică a lui Blastar; iar în privinţa antichităţilor bisericeşti m-am folosit de opurile lui Bingham şi Heineccius », Șaguna Andrei, Compendiu de dreptulu canonicu alu unei sântei sobornicesci şi apostolesci Biserici, compusu de Andreiu Baronu de Siagun’a, din mil’a lui Dumnedieu Archiepiscopu alu Ardélului, si Mitropolítu alu Romaniloru de Relegea greco-reseriténa din Ungari’a si Ardealu, Consiliariu intimu de Statu alu Maiestatei Sesale cesaro-regesci Apostolice, Marele Crucieriu Alu Ordinelui ces.-austr., Leopoldinu, si Cavaleriu alu Ordinelui ces-austr. alu Coronei de fieru clas’a I. [Compendium de droit canon], Sibiu, Tipografi’a archidiecesana, 1868, p. XXI.
143 Voir l’encyclopédie de Bingham Joseph, Origines sive antiquitates ecclesiasticae, Vienne, Hörlingianis, 1786.
144 Voir les trois volumes de l’œuvre de Heineccius Johann Michael, Eigentliche und wahrhafftige Abbildung der alten und neuen griechischen Kirche nach ihrer Historie, Glaubens-Lehren und Kirchen-Gebräuchen, Leipzig, Gleditsch, 1711.
145 Tulbure Gheorghe, Activitatea literară a Mitropolitului Andrei Şaguna, op. cit., p. 64.
146 « -că el este compus după originalitatea şi genuitatea primitivă a instituţiilor bisericei noastre, precum acele le-a învăţat şi aşezat însuşi Mântuitorul nostru Iisus Christos, apostolii lui şi părinţii bisericeşti cei dela începutul cristianismului; -că Christos este întemeietorul, legislatorul şi capul bisericei, prin urmare că Christos a pus dreptului canonic temei şi început; -că apostolii au observat în acţiunile lor litera şi spiritul învăţămintelor lui Christos, săvârşindu-le acele în adunări cu împreună-lucrarea bătrânilor şi credincioşilor, şi prin aceea întemeind pentru conlucrarea trebilor bisericeşti principiul sinodalităţii, va să zică principiul constituţional, ceea ce este principiul solidarităţii », Șaguna Andrei, Compendiu de dreptulu canonicu, op. cit., 1868, p. XII.
147 Streza Laurenţiu, « Însemnări asupra operei canonice a Mitropolitului Andrei Şaguna », dans In memoriam: Mitropolitul Andrei Şaguna 1873-2003, op. cit., p. 27.
148 Ibid., p. 27-28.
149 Zotos A., « Le droit canonique de l’Église orthodoxe par Mgr André de Saguna, archevêque de l’Église orthodoxe de Transylvanie et d’Hongrie », L’Union Chrétienne, vol. 11, 1868, p. 527-528.
150 « bărbat de nobilă libertate şi bunătate a inimii » : Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 192.
151 « El [Mitropolitul Andrei Şaguna, n.n.] manifestă o minte deschisă pentru trebuinţele poporului şi un interes viu pentru dezvoltarea continuă a bisericii. Cu mare hotărâre apără el principiul sinodalităţii, folosirea limbii materne la cultul dumnezeiesc, întregirea bisericii prin stat şi a statului prin biserică… Autorul prin această scriere a pus caldei sale iubiri şi zeloasei îngrijiri pentru clerul eparhiei sale arhiepiscopeşti, un monument nepieritor », Lupaş Ioan, Activitatea literară a mitropolitului A. Şaguna – Monografie istorică [L’activité littéraire du métropolite A. Şaguna – Monographie historique], Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1909, p. 198.
152 Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 198.
153 Popea Nicolae, « Cuvânt la ediţia a II-a [Mots dans la 2e édition] », dans Șaguna Andrei, Compendiu de dreptulu canonicu, op. cit., 1913, p. VI.
154 « lucrul nedrept nu devine drept prin aceea că a fost practicat multă vreme » : Schneider Johann, Ecleziologia organică a mitropolitului Andrei Şaguna şi fundamentele ei biblice, canonice şi moderne, op. cit., p. 199.
155 « bazele unui învăţământ reglementat în dreptul canonic şi a pus sub ochii preoţilor şi laicilor ortodocşi necesitatea şi rostul studiului dreptului canonic », ibid., p. 200.
156 « alegerea constituţiilor şi a participării cetăţenilor la deciziile politice », ibid., p. 265.
157 « intervenţia sa în favoarea dreptului de conlucrare al laicilor în Biserică n-au rămas teologumene izolate ale unui mitropolit ardelean, ci au găsit în Ortodoxia secolelor al XIX-lea şi al XX-lea o aprobare entuziastă, dar şi o critică severă », ibid., p. 267.
158 « O receptare reflectată a ecleziologiei organice a lui Şaguna ar putea conduce poate la depăşirea celor trei biserici paralele (a episcopilor, a preoţilor şi monahilor şi a laicilor) existente azi în Biserica Ortodoxă Română, fără a ignora limitele şi aporiile ei. Pe lângă aceasta, o Biserică Ortodoxă liberă ar putea depăşi simbioza între religie şi politică veche de decenii şi triumfalismul bisericesc al Ortodoxiei în România şi reda Bisericii Ortodoxe darul ei profetic », ibid., p. 271.
159 Azdejkovic Milos, Τὰ μυστήρια κατὰ τὴν κανονικὴ καὶ ἑρμηνευτικὴ ἀνάλυση τοῦ Ἐπισκόπου Δαλματίαϛ Νικόδημου Μίλαϛ [Les mystères selon l'analyse canonique et interprétative de l'évêque de Dalmatie, Nicodème Milash], Thessalonique, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεολογική Σχολή, Τμήμα Ποιμαντικής και Κοινωνικής Θεολογίας, 2007.
160 Popovici Nicolae, « Prefaţă [Préface] », dans Milaş Nicodème, Canoanele Bisericii Ortodoxe însoțite de comentarii [Les canons de l’Église orthodoxe accompagnés par des commentaires], traduit par Uroș Kovincici et Nicolae Popovici, vol. 1, 2e partie, Arad, Tipografia diecezană, 1930, p. V.
161 Milash Nicodème, Православно црквено право [Le droit ecclésial de l’Église orthodoxe], Zadar, Печатња И. Водицке, 1890.
162 Milaș Nicodème, Dreptul bisericesc oriental, op. cit., p. 19.
163 Potlis Michel, Εἰσαγωγικὸν μάθημα εἰς τὸ Ἐκκλησιαστικὸν Δίκαιον τῆς Ἀνατολικῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας [Cours introductif au droit ecclésiastique de l’Église orthodoxe d’Orient (18-11-1859)], Athènes, ἐκδ. Τυπογραφεῖον Ν. Ἀγγελίδου, 1859.
164 Németh Thomas Mark, « Joseph Ritter von Zhishman und die Errichtung der orthodoxen theologischen Fakultät in Czernowitz », Ostkirchliche Studien, vol. 54, 2005, p. 279-291 ; Wurzbach Constantin von, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, vol. 59, Wurmser – Zhuber, Vienne, kaiserliche-königliche Hof- und Staatsdruckerei, 1890, p. 361-363 ; Plöchl Willibald M., « Joseph Zhishman, der erste Ostkirchenrechtler an der Wiener Juristenfakultät », dans Scheuermann Audomar, Weiler Rudolf, Winkler Günther (dir.), Convivium utriusque iuris. Festschrift Alexander Dordett zum 60. Geburtstag, Vienne, Wiener Dom-Verlag, 1976, p. 185-193.
165 Zhishman Joseph, Die Unionsverhandlungen zwischen der orientalischen und römischen Kirche seit dem Anfange des XV. Jahrhunderts bis zum Concil von Ferrara, Vienne, Gerold, 1858.
166 Trebici Vladimir, « Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și importanța sa ecumenică [La faculté de théologie de Cernăuți (1875-1940) et son importance œcuménique] », dans Pârvu Constantin, Păcurariu Mircea, Floca Ioan (dir.), Autocefalie, Patriarhie, Slujire sfântă. Momente aniversare în Biserica Ortodoxa Română [Autocéphalie, patriarcat, service sacré. Moments d’anniversaire dans l’Église orthodoxe roumaine], Bucarest, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1995, p. 360-367.
167 Németh Thomas Mark, « Joseph Ritter von Zhishman und die Errichtung der orthodoxen theologischen Fakultät in Czernowitz », art. cit., p. 281.
168 Trebici Vladimir, « Facultatea de Teologie din Cernăuți (1875-1940) și importanța sa ecumenică », dans Pârvu Constantin, Păcurariu Mircea, Floca Ioan (dir.), Autocefalie, Patriarhie, Slujire sfântă, op. cit., p. 360-367.
169 Potz Richard, Synek Eva Maria, Orthodoxes Kirchenrecht. Eine Einführung, vol. 25, Freistadt, Plöchl Druck, « Kirche und Recht », 2007.
170 Schneider Johann, Der Hermannstädter Metropolit Andrei von Şaguna, op. cit. Sur l’œuvre de ce dernier historiographe du métropolite Andrei Şaguna, l’historien ecclésiastique luthérien Johann Schneider, on peut affirmer que sa vaste bibliographie, son style clair, agréable, compréhensible, sa documentation approfondie concernant les événements historiques et la revalorisation de l’ouvrage, recommandent cette œuvre à tous les théologiens, les historiens et les canonistes pour la redécouverte du trésor de l’œuvre du grand métropolite orthodoxe des Roumains.